| Ulei vegetal, ulei purtător | |
|---|---|
| Ce este | Uleiul presat din semințele de Camellia, o floare sălbatică care crește în China și Japonia, unde a fost folosit de secole în îngrijirea pielii și a părului |
| Aspect | Lichid clar galben auriu |
| INCI | Camellia sinensis oil |
| Textură | Ușoară, fină |
| Miros | Ușor dulceag |
| De ce îl folosim | Sporește elasticitatea pielii, catifelează și netezește, protejează pielea împotriva factorilor de mediu, bogat în antioxidanți |
| Calități | Textură plăcută, non-grasă, se absoarbe repede |
| Minusuri | Ulei cu preț relativ scump |
| Depozitare Termen de valabilitate |
Depozitat într-un loc răcoros, întunecat și uscat, uleiul de Camellia ar trebui să își păstreze proprietățile cel puțin doi ani |
Despre Ceaiul Verde – scurtă introducere
Camellia sinesis L., din familia Theaceae, cunoscută sub denumirea română de ceai, se prezintă sub forma unui arbust ramificat ce atinge 10m în flora spontană și 4m în culturi. Frunzele dispuse altern sunt oblong-ovale, pețiolate, pufoase când sunt tinere, coriacee și aproape glabre la maturitate, de culoare verde-închis. Florile solitare sau grupate câte 2-3 prezintă 6-9 petale albe și numeroase stamine galbene. De regulă, în plantații arbuștii sunt menținuți la o înălțime de maximum 1,5m, pentru a facilita culegerea frunzelor, care se face adesea manual.
Produsul medicamentos, Theae folium, prezintă frunzele recoltate și uscate de la arbuștii de ceai. În scopul obținerii unui ceai de cea mai bună calitate se colectează mugurii apicali nedeschiși (pekoe) și primele două frunze de sub aceștia. Frunzele sunt tinere și flexibile. În funcție de varietatea botanică, vârsta frunzelor, zona geografică, prelucrarea produsului după recoltare, există mai mlte sorturi comerciale, mai cunoscute fiind: ceaiul verde, ceaiul negru, ceaiul semi-fermentat (oolong) și ceaiul alb.
Arbustul de ceai este originar din partea de sud-est a Asiei, din regiunea formată din nord-estul Indiei, nordul Birmaniei (Myanmar) și provincia Yunnan (China). Planta se cultivă pe scară largă în Asia (China, India, Bangladesh, Malaysia, Sri Lanka), America de Sud, Africa și în zona mărilor Caspică și Neagră (Georgia, Turcia). Cea mai bună calitate a frunzelor este obținută din culturile situate la altitudini mai mari de 1,500 m.
Cunoscut în China de mai bine de 5.000 de ani, ceaiul reprezintă o componentă definitorie a modului de viață și civilizației chinezești și japoneze. O legendă populară chineză povestește că împăratul Shennong a descoperit ceaiul în timp ce bea apă fierbinte dintr-un bol la umbra unui arbust, în anul 2737 Î.Hr., când câteva frunze s-au strecurat în recipient, facând să schimbe culoarea și gustul apei. Luând o înghițitură, Shennong a rămas surprins într-un mod plăcut de aroma și de proprietățile revigorante ale băuturii, fiind considerat de atunci descoperitorul ceaiului.
În textele europene, ceaiul apare abia în 1559, în Veneția, sub numele de chai catai, de unde și numele de ceai în limba română. Primele importuri de Ceai în Europa au fost făcute de olandezi, iar din Olanda, ceaiul s-a răspândit devenind o băutură la modă și în alte țări din vestul Europei.
Ceaiul negru reprezintă circa 78% din consumul total de ceai, ceaiul verde 20%, iar consumul ceaiului de tip oolong este sub 2%.
Compoziție chimică
Astăzi se consideră că frunzele plantei Thea sinensis conțin aproximativ 4.000 de compuși bioactivi, dintre care o treime sunt polifenoli (36% în frunzele proaspete și 8-12% în frunzele uscate. Alături de aceștia, alte categorii importante de componente sunt: alcaloizii purinici (metilxantine), vitamina C, substanțele minerași și aminoacizii.
Metilxantinele sunt reprezentate în principal de cafeină (2,9-4,2%), alături de cantități mici de teofilină (0,02-0,04%) și teobromină (0,15-0,2%). Cafeina se găsește în cantitate mare în frunzele tinere recoltate primăvara și descrește pe parcursul maturării acestora, astfel, proporția de cafeină din frunzele tinere este de 3,4%, spre deosebire de cea din frunzele mature, care scade până la 1,5%.
Uleiul de Camelia
Uleiul de Camelia, numit și uleiul de Ceai Verde, este extras din semințele arborelul de ceai. Folosit de mult timp ca ulei de înfrumusețare de către japoneze și gheișe, acest ulei protector și penetrant este ideal pentru îngrijirea tenului uscat (compoziție ridicată de acid oleic – 78%). Ulei emolient și bogat, acesta hrănește pielea în timp ce reglează sistemul natural de hidratare, face pielea mai elastică și previne uscarea. Este, de asemenea, un ingredient ales pentru îngrijirea părului uscat și deteriorat, și utilizat în produsele de înfrumusețare pentru mâini, unghii moi și fragile, și pentru a hrăni cuticulele.
Compoziție în acizi grași:
– acizi grași esențiali polinesaturați sau vitamina F – acid linoleic (omega-6) 9,40%
– acizi grași mononesaturați – acid oleic (omega-9) 78,50%
– acizi grași saturați – acid palmitic 8,10%, acid stearic 1,97%
Conținutul ridicat de antioxidanți al uleiului de Camelia oferă pielii o protecție atât de necesară împotriva radicalilor liberi și a agresorilor din mediu, reducând astfel aspectul liniilor fine și a ridurilor. În plus, acest ulei fin și ușor de asimilat este o sursă semnificativă de vitamina E și acizi grași mononesaturați, făcându-l profund hrănitor, calmant și vindecător. Proprietățile astringente și antiinflamatorii ale uleiului de Camelia oferă o ușurare deosebită pentru pielea inflamată și crește procesul de vindecare a rănilor și de regenerare a celulelor.
Potrivit pentru: toate tipurile de ten, îngriirea pielii mature și lipsite de tonus, unghii fragile și mâini uscat, păr uscat, casant, lipsit de luciu și vitalitate sau creț
